Când am lucrat la obiectivele mele pe anul acesta mi-am stabilit să am 3 retreaturi cu mine. Simțeam nevoia de timp în natură înca de la începutul anului și de odihnă. Trecând timpul s-a tot acumulat această nevoie pe parcursul anului și într-o discuție cu mentorul meu din iunie a reieșit ideea și nevoia la suprafață. Mi-am rezervat o săptămână în calendar și am început să lucrez la un framework de Replenishment cycle – care sunt lucrurile care mă încarcă pentru a ști ce experiență să îmi ofer în acest retreat. Și pe măsură ce mă apropiam de săptămâna cu pricina, pe măsură ce vedea cum proiectele în care sunt băgat au nevoie de mine și că nu pot lipsi. Că muncisem luni de zile și că nu puteam să plec fix în momentul acesta. Cum ușor, ușor aveam tendința să parchez iarăși timpul cu mine și odihna în favoarea muncii. Și discutând asta cu mentorul meu dar și cu alți oameni, am găsit sprijin și alternative astfel încât să îmi păstrez acest timp cu mine. Au fost pilonii mei de suport în a-mi schimba paradigma de funcționare. 

Rezultatul a fost că mi-am luat o întreagă săptămână pentru mine.

A fost wow. Știam care sunt activitățile pe care vreau să le fac dar nu le-am planificat și totuși a ieșit fix cum am avut nevoie. Am ales să rămân 3 nopți la o mănăstire pentru pace și liniște, după care am urcat pe munte singur și am rămas 2 nopți la Cabana Cozia (una cu cortul și una în cabană fiindcă a plouat mult) și apoi am petrecut 2 zile la AquaParkul de la Căciulata. A fost excelent timpul de reflecție și reîncarcare de baterii. Mi-am făcut ordine în gânduri, mi-am dat spațiu de creație și au ieșit niște idei năstrușnice (gen: cum vreau să îl cheme pe băiatul meu atunci când va veni pe lume), ce îmi doresc de la viitoarea relație și cum doresc să îmi trăiesc viața în cuplu, importanța iubirii în viața mea, am pus la punct un program de antreprenoriat de 4 săptămâni pentru tinerii din GenZ, am citit (am terminat cartea Ikigai), mi-am putut observa mai bine în gândurile și comportamentul, am ținut post negru timp de 50 de ore și am experimentat cum reacționează corpul meu, după multă vreme m-am întrebat și am reflectat dacă cuvântul antreprenor este cu adevărat ceva ce mă reprezintă, dacă este potrivit pentru mine și este parte din identitatea mea. Au fost 7 zile pline cu de toate, am explorat părți din mine și mi-am oferit experiențe care să mă încarce sau să mă provoace să cresc. A fost ce am avut nevoie la momentul respectiv.

Scriu acest articol cu gândul de a te inspira poate să iei în calcul ideea unui astfel de retreat. Dar și mai mult, dacă îți trece prin cap, vrei să o faci dar din varii motive vrei să renunți, vezi care sunt persoanele suport care te pot susține să nu faci asta. Găsește-ți stâlpii de sprijin. Este posibil să fie cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine. Fă-ți o listă cu lucrurile care te încarcă, vezi dacă le poți așeza într-un program care să îți minimizeze timpul de organizare în retreat și să îți maximizeze timpul de relaxare și reîncărcare. Plus că dacă le ai deja programate, sunt șanse mai mici să renunți.

Pentru sufletul tău, cheers 🙂