Parte din explorările mele și timpul petrecut cu mine în această vară a fost să particip la o tabără de masculinitate. Iar după ce am participat am primit nenumărate întrebări, atât de la femei cât și de la bărbați, despre cum a fost. Pare cumva că este o stigmă în jurul ideii de program de masculinitate, în care vorbim mai pe la colțuri. Așa că aleg eu să vorbesc public despre asta. 

Ideea de masculinitate, ghizi bărbați, energie masculină, grup de bărbați și altele există din cele mai vechi timpuri. Putem vedea din cele mai vechi timpuri ritualuri prin care băieții devin bărbați, simboluri de maturizare și aș zice că până recent am avut asta și în România. Ideea de armată reprezenta un simbol de trecere de la băiat la bărbat. Importanța acestor ritualuri este descrisă în nenumărate cărți, Jordan Peterson vorbește despre asta, National Geographic a făcut mai multe documentare pe tema asta, sunt TedXuri pe tema asta și multe altele. Ideea de transformare, maturizare și grupuri de suport pentru bărbați a existat, există și va exista. Dacă copii nu vor avea și o prezență masculină în preajma căreia să crească, să învețe și să se dezvolt, cum bărbații au fost mult absenți în creșterea copiilor iar mamele au fost cele care s-au ocupat integral de educația copiilor, e posibil să vedem din ce în ce mai mult nevoia aceasta.

Sper că am adus puțin context asupra nevoii și ce se întâmplă social astfel încât ideea de grupuri de masculinitate să aibă sens. 

Legat de program, pot spune că a fost foarte faina. Mi-am notat multe lucruri despre mine, despre cum percep eu lumea, care sunt limitările pe care le am și frici. Ca să demistific puțin ce am făcut acolo:

• am discutat și ascultat povești de inițiere, călătorii inițiatice pe care le regăsim și în cultura noastră. Doar că felul cum le analizăm la scoală este mai degrabă literară decât simbolistică: vezi Povestea lui Făt-Frumos sau Aleodor Împărat. 
• am avut explorări în natură în care ne-am uitat care sunt simbolurile pe care le vedem și ce are natura să ne comunice
• am explorat cele 4 arhetipuri masculine:
• am avut cercuri în care am discutat lucrurile pe care le simțim în viața noastră și care sunt provocările cu care ne confruntăm
• am stat în jurul focului de tabără și am împărtășit povești și situații 
• am discutat despre cum ceilalți bărbați își trăiesc viața și ce avem de învățat

Ne-am explorat credințele, limitările, cine suntem și cine (credem că) nu suntem în viața noastră, ne-am pus întrebări, am explorat răspunsuri, am căutat simboluri, am interacționat cu natura altfel – nu doar admirând-o ci căutând și răspunsuri sau simboluri. Sunt lucruri normale, pe care câteodată (doar câteodată și în grupuri restrânse) le facem în mod natural fără să le numim tabere de masculinitate, ceva ce a existat dintodeauna și mi se pare ca avem nevoie în continuare. Cred că masculinitatea poate fi prost percepută câteodată și avem nevoie să discutăm despre ce înseamnă cu adevărat și cum ne poate ajuta să trăim relații fericit și vieți fericite și cu sens.