Despre tabăra de supraviețuire – partea 2

  • by

Știam ca aveam o noapte și 2 zile ca să ajungem de unde eram la un punct de pe hartă. Deși era spre seară deja, noi am reușit să intrăm pe traseu (am plătit această reușită cu un salam uscat – dar asta e o altă poveste) și noaptea târziu am reușit să campăm. Următoarea zi am fost desemnat lider de zi așa că am făcut traseul, stabilit obiectivul zilei împreună cu echipa și am încercat pe parcursul zilei să determin care sunt punctele forte ale fiecărui membru de echipă astfel încât să începem să ne organizam pentru cele necesare: pregătirea mâncării (aveam nevoie să gătim mâncare caldă), foc, adăpost (construit din 2 prelate), lemne și alte provizii. Am reușit inclusiv să adunăm afine pentru micul dejun. Am campat într-o zonă super ok și am terminat în timp util ca să ne putem bucura de asfințit și să facem poze.

Următoarea zi am mers la punctul de pe hartă unde trebuia să ajungem și a fost o zi de experimentare pentru mine. De la responsabilități la doar a ma bucura de experiență. Asta până am campat fiindcă de acolo a început treaba serioasă. Rolul meu s-a transformat în responsabil de adăpost. Seara a început să plouă iar asta a făcut întreaga experiență mult mai interesantă. Următoarea zi era de activități împreună cu celelalte echipe și a plouat toată ziua. Ne-am făcut activitățile: construit jocuri folosind elementele din natură, să pornim un foc folosind cremenele, să facem pizza, să construim o pereche de încălțăminte folosind elemente din natură. A fost o zi interesantă și utilă. Totul până seara când a început să cedeze adăpostul de la atâta ploaie. S-a infiltrat apa în prelată iar spre dimineață ne-am trezit că se formase literlamente un rău sub adăpostul nostru. Apa se prelingea de pe stânci iar astfel s-a format un râu. Ceea ce trebuia să fie o zi în care trebuia să mergem la un alt punct de pe hartă, s-a transformat într-un exercițiu de supraviețuire efectiv. Hainele ude, sacii de dormiți uzi, apa ieșea din bocancii mei de munte la fiecare pas pe care îl făceam, hainele mi se lipeau de corp iar noi aveam de făcut traseul înapoi la mașini. La celelalte echipe le-au cedat adăpostul peste noapte, șanțurile săpate în jurul adăposturilor s-au umplu cu apă. Devenise abord mission 🙂

Ce ne-a luat 3 zile la urcat acum trebuia să facem traseul cât mai repede înapoi. Devenise aproape o luptă de supraviețuire. Parcă spiritul de echipă se evaporase. Unul din membrii de echipă care mergea foarte încet rămăsese foarte în urmă în timp ce ceilalți au luat-o înainte. Am rămas cu el și ușor, ușor ne-au prins și celelalte echipe. Iar membrii celorlalte echipe de asemenea țineau pasul așa că ajunsesem să am grijă și de membrii altor echipe. Totul până am urcat pe vârf unde pe lângă hainele ude a intervenit frigul. Mi se blocasera mușchii spatelui, nu îmi mai simțeam mâinile și deja îmi era foarte greu să le mișc. La o rafală de vânt mai puternică mi-a trecut prin cap inclusiv faptul că e mai simplu să cedezi decât să continui drumul. Părea mai simplu și mai ușor. Imediat am sesizat gândul și mi-am dat seama că deja nu îmi face bine. Mergeam cu mult mai încet decât puteam și nu mă încălzeam deloc tot așteptându-i pe ceilalți. Așa că am luat decizia să grăbesc la rândul meu pasul. Am înaintat o bucată bună de drum până când i-am prins pe ceilalți din echipa mea din urmă și, simțindu-mă vinovat, am întrebat liderul de echipă dacă să mă întorc. Și mi-a spus că nu fiindcă vor avea ceilalți grijă de colegul nostru fiindcă mai sunt oameni care merg încet. După o bucată de drum ne-am regrupat și atunci am împărțit toată greutatea colegului nostru între noi și i-am luat astfel rucsacul. Mai departe a fost o cursă de viteză: am mers prin râuri, coborâri pe pietre umede, căutat de marcaje. A fost o peripeție frumoasă și care s-a soldat cu 9 ore de traseu pe întoarcere. Frumos și solicitant. Chiar s-a simțit bucata aceasta ca fiind supraviețuire. Multe lecții învățate și o super experiență.

Aici puteți găsi mai multe despre tabără dacă vi se pare interesană: https://www.pdf.ro/ro/tabere-si-evenimente/tabere-de-vara/supravietuire-montana-2020